luni, 16 iunie 2014

Mami, tati, ma vedeti ?



A fi parinte nu este un lucru usor.
 Implica multe responsabilitati si o munca de zi cu zi.
Cu alte cuvinte am putea spune ca rolul de parinte este ca un job care iti face contract permanent si nu are jumatati de norma daca dorim sa avem copii viitori adulti dezvoltati psihologic armonios sau sanatosi emotional.
A fi parinte implica responsabilitate dar si o anumita atitudine fata de copil.
Se poate intimpla uneori ca ceea ce ne imaginam sau stim despre cum sa fii parinte sa nu coincida cu nevoile micutului sau sa  se piarda din vedere efectele pe termen lung a actiunilor si a ceea ce se vrea a transmite in favoarea rezultatelor imediate.
De exemplu atunci cind un copil reactioneaza agresiv la o anume situatie si parintele actioneaza si el in acelasi mod ca sa potoleasca reactia de moment fara sa ii permita copilului sa isi poata exprima frustrarea si sa invete ca exista niste limite asta nu va face decit sa perpetueze comportamentul si sa adune frustrari ce pot izbucni la un moment  dat  sub diverse forme.
Fiecare parinte inainte de a se naste copilul isi imagineaza cam cum ar vrea sa fie sau ce ar vrea sa faca copilul lor.
Uneori asteptarile sunt depasite si exista riscul citeodata ca parintele sa nu se poata adapta usor.
Lucrurul acesta continua mai tirziu atunci cind parintii se gindesc ce cursuri sa faca copilul, ce gradinite si scoli sa urmeze sau ce profesie sa ii aleaga.
 Nimic rau  daca toate acestea tin cont de copil, de talentul, inclinatiile si dorintele lui,in caz contrar totul devenind doar o proiectie a parintilor a ceea ce ar fi vrut ei sa fie si nu au reusit.
Acest lucru face ca micutului  sa ii fie aplicat un tipar si sa nu tina cont de ceea ce este el ca individualitate.
Atfel ca el devine implinitorul a ceea ce parintii  nu au putut sau si-au  dorit si nu au  avut, devine o extensie a ambitiilor parintesti care nu tine cont de individualitatea si frumusetea micutului lor.
Devine dovada vie a “ performantei” rolului  de parinte rupta  de apropierea sufleteasca dintre ei si copil ce s-ar traduce in relatii calde, atmosfera primitoare, iubire care ar putea fi cu alte cuvinte solul fertil in care copilul se poate dezvolta astfel incit la maturitate sa fie un om cu incredere in el si fortele lui, optimist, curajos, tolerant, care poate oferi si primi iubire si se poate bucura de asta.
De aceea un mediu securizant afectiv  si  parinti care sa il vada pe copil cu adevarat si nu asteptarile si proiectiile cu care este impovarat  ii  vor asigura o dezvoltare emotionala buna.
Uneori exista riscul punerii unei  amprente negative prin diferite comportamente sau  diverse valori pe ce pot fi  insuflate  copiilor.
De exemplu daca ei traiesc intr-un climat de critica permanenta avind atentia atintita doar asupra greselilor ceea ce vor invata este sa condamne, sa fie intoleranti sau lipsiti de curaj.
Este bine stiut ca daca un copil traieste intr-o atmosfera stresanta dezvoltarea lui este afectata.
Evident ca o atmosfera ostila, incarcata de diverse forma de agresivitate va influienta in mod negativ invatind copii  de exemplu si nu doar asta  ca numai prin dispute ei pot  obtine ceea ce vor.
Sau atunci cind sunt ridiculizati ei vor invata sa fie timizi, neincrezatori in sine, confuzi.
In loc de a cicali si cauta permanent greseala daca schimbam registrul si vor fi incurajati, sprijiniti, axati pe partea buna a lucrurilor ei vor fi increzatori in ei si fortele lor.
Nimeni nu a stiut de prima data cum se fac  lucruri.
Toleranta ii  va invata sa aiba rabdare, sa accepte ceea ce nu poate fi schimbat, pretuind diferentele intre oameni
De aceea este de preferat ca atunci cind vrem sa aplicam o “lectie” copilului sa fim atenti la ceea ce transmitem, sa punem in balanta efectele imediate sau consecintele pe termen lung.
Aprecierea si cuvintele de lauda nu trebuie sa lipseasca din “hrana zilnica”, aratindu-le ca sunt iubiti pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea ce fac.
Dorothy Law Nolte specialist in consilierea familiei vorbeste despre cei 3A ai dragostei: acceptare, afectiune si apreciere ce nu trebuie sa lipseasca din relatia parintelui cu copilul.
Ca sa putem avea  o buna comunicare si relatie afectiva cu el mai intii trebuie sa facem ceva pentru acest lucru.
Iar daca ne dorim  ceva de  la copil este bine sa ne intrebam inainte ce am facut pentru asta.
Si pentru ca cei 3A  ai dragostei parintesti sa ajunga cit mai bine la ei este nevoie de autenticitate, de legatura cu ceea ce simtim cu adevarat pentru copil si nu doar pentru ca am citit sau am auzit ca se face.

 Psihoterapeut Liliana Puchea
Adresa cabinet: Bucuresti, Bdul Magheru, nr.32-36, sc.A, ap.12, sector1, Romania
Punct de reper: Piata Romana, ASE.
Programari  la nr. de telefon 0722207760

CUM SĂ CONTRUIEŞTI O RELAŢIE AFECTIVĂ SUSŢINATOARE CU COPILUL TĂU   A tunci cînd există o relaţie afectivă , susţinatoare, între părinte şi ...