CUM SĂ CONTRUIEŞTI O RELAŢIE AFECTIVĂ SUSŢINATOARE CU COPILUL TĂU

 

Atunci cînd există o relaţie afectivă , susţinatoare, între părinte şi copil, acesta are şanse să se dezvolte armonios afectiv, cognitiv şi social.

Acolo unde această conexiune este funcţională, copii sunt mai sănatoşi, au relaţii mai bune şi au şanse mai puţine să fie implicaţi in relaţii infracţionale, mai puţine comportamente de risc(cum ar fi consumul de droguri, ţigari, alcool sau apariţia sarcinilor la adolescente). 

Au nevoie să simta această conexiune mai ales în momente grele, atunci cînd se întîmplă ceva dureros, tocmai pentru a nu pierde încrederea in celalt.

Pentru aceasta este necesar să nu uităm sa hranim această conexiune în fiecare yi dar mai ales in momente dificile.

Strategii pentru o relatie pozitiva parinte - copil

1.Arată-i atenţie şi afecţiune

Conexiunea începe cu ascultarea. 

Recunoaște sentimentele copilului tău, arată-i că înțelegi și asigură-l că ești acolo pentru a-i ajuta cu orice are nevoie.  

Încearcă să vezi lucrurile din perspectiva copilului tău. 

Ascultând și empatizând cu copilul tău, vei începe să promovezi respectul reciproc.

Atingerea umană și afecțiunea iubitoare sunt necesare în fiecare etapă a vieții noastre pentru o dezvoltare emoțională și neurobiologică sănătoasă.   

Un simplu „te iubesc” poate avea un impact major asupra relației pe termen lung cu copilul tău. 

Este important ca acestasă primească o atingere blândă și iubitoare (adică, îmbrățișări) de la tine de mai multe ori pe parcursul zilei. 

Tratează fiecare interacțiune ca pe o oportunitate de a te conecta cu copilul tău. Întâmpină-l cu expresii calde, mentine contact vizual, zâmbește-i și încurajează interacțiunea sinceră.

 2. Joaca-te cu copilul tău

 

 Jocul este important pentru dezvoltarea copilului. 

 Este mijlocul prin care copiii își dezvoltă abilitățile lingvistice, își exprimă emoțiile, stimulează creativitatea și învață despre abilitățile sociale. În plus, este o modalitate distractivă pentru tine de a-ți consolida relația cu copilul tău. Nu contează ce joci. Cheia este să vă bucurați unul de celălalt

 

 3.Mâncați împreună 

Mâncatul împreună în familie poate duce adesea la o conversație grozavă și un timp de relație cu copilul dumneavoastră.  

Este un prilej de a-i implica pe toţi în pregatirea acestui moment.

Încurajați-i pe toți să-și pună telefoanele sau alte dispozitive deoparte și pur și simplu să vă bucuraţi  unul de compania celuilalt.

 

 4.Susține copilul în pasiunile lui

Susține copilul în pasiunile lui (chiar sau mai ales atunci când nu le împărtășești) și invită-l să le onoreze pe ale tale. 

Fiecare persoană din familie este un individ unic, iar pasiunile pot varia foarte mult între membrii familiei. 

Chiar dacă nu impărtăşiţi aceeaşi pasiune, învață să apreciezi cât de importantă este pentru copilul tău. 

În același mod, oferă-le o perspectivă asupra pasiunilor pe tu care le ai, astfel încât să poată câștiga o apreciere pentru diferențele în relații, nu doar pentru asemănări.

 

5.Creați oportunități de conversație

Lucrul liniștit impreuna la diverse activitaţi din casa sau curte ori o plimbare pe îndelete afară, poate, de asemenea, să pregătească scena pentru a vorbi și a asculta.
Puteţi pune  o întrebare deschisă și să ascultați răspunsul copilului fără a-l întrerupe sau a trece peste punctul lui de vedere.

O comunicare activa este o cale spe a consolida relaţia cu celălalt.

 

 6.Stabiliți limite, reguli și consecințe 

Copiii au nevoie de structură și îndrumare pe măsură ce cresc și învață despre lumea din jurul lor.

Vorbește cu copiii tăi despre ceea ce te aștepți de la ei și asigură-te că înțeleg.

Când regulile sunt încălcate, asigurați-vă că aveți consecințe adecvate vârstei și fiți în concordanță cu acestea.

 

 

Modelăm felul în care  copiii noștri se conectează cu noi, indiferent dacă suntem conștienți sau nu. 

Important este să ştim ca putem interveni asupra acestui model astfel incit să avem rezultate cît mai bune.

Dacă suntem prezenți, respectuoși,deschiși la minte şi susţinători în interacțiunile noastre cu copiii noștri, ei vor reflecta aceste lucruri.

 

 

Liliana Puchea - Psihoterapeut ,consiliere psihologica
Programari la telefon: 0722207760
Adresa cabinet: Bucuresti, Bdul Iancu de Hunedoara
Punct de reper: Piata Victoriei.

Ce este terapia sandplay ?

Sandplay este o formă de terapie care oferă atât copiilor, cât și persoanelor adulte oportunitatea de a prezenta, mai degrabă decât de a verbaliza, sentimente și experiențe adesea inaccesibile sau dificil de exprimat în cuvinte.

Sandplay Therapy,  este o abordare psihoterapeutică pentru copii și adulți, a fost dezvoltată în Elveția de către Dora M. Kalff la sfârșitul anilor 1950, și bazată pe principiile psihologice ale lui C.G. Jung,

Terapia prin joc cu nisip este o intervenție nonverbală, terapeutică, care folosește un nisip, figuri de jucărie și uneori apă, pentru a crea scene care reflectă gândurile interioare, blocajele și preocupările unei persoane.

Sandplay este o modalitate terapeutică, practică, tactilă, care facilitează capacitatea naturală de vindecare a psihicului. Este o formă creativă de terapie folosind imaginația spontana.

Sandplay permite ca aspectele profunde ale psihicului sa fie lucrate in mod natural si in siguranta. El este eficient in prelucrarea cauzelor emotionale ale comportamentelor dificile .

 

 

Terapia sandplay  poate fi aplicata pentru persoanele care sufera de:

• depresie;
• anxietate;
• exprimarea emotiilor neverbalizate
• tulburari datorate unor situatii de viata traumatizante cum ar fi: divortul, decesul unei persoane din familie, violenta, abuzul fizic si/sau sexual;
• tuburari alimentare;
• 
  sindrom post-traumatic.
• tulburari cu deficit de atentie sau hiperactivitate

• dificultatile de adaptare;
• dificultatile de invatare;
• comportament opozitionist;
• tulburari psiho-somatice etc.

Printre  beneficiile sandplay pot  fi incluse: reducerea simptomelor de anxietate și stres traumatic, rezistență crescută, exprimarea sentimentelor fără a fi nevoie de cuvinte,experiență senzorială liniștitoare, procesarea durerii,pierderilorsi a traumelor la un nivel foarte profund, creșterea stimei de sine,management al furiei

 

Liliana Puchea - Psihoterapeut ,consiliere psihologica
Programari la telefon: 0722207760
Adresa cabinet: Bucuresti, Bdul Iancu de Hunedoara
Punct de reper: Piata Victoriei.

 

STRATEGII DE REDUCERE A COMPORTAMENTULUI  RISCANT LA ADOLESCENTI

 

Anii adolescenței pot fi provocatori.

Acești ani sunt despre dezvoltarea identității și testarea noilor libertăți.

Una dintre modalitățile prin care acest lucru se manifestă este că, adesea, adolescenții tânjesc dupa noi experiențe și pot fi căutători de senzații tari.

 Ca urmare, ei pot adopta usor comportamente riscante din dorinta de a gasi un anumit grad al senzatiilor si care in final sa se dovedeasca a fi o decizie proasta cu multiple implicatii.

Comportamentul riscant este o acțiune care are cel puțin un rezultat incert  si care poate expune individul sau/sip e alții în pericol.

 

Exemple de comportament riscant:

 Comportamente alimentare nesănătoase,fumatul, consum sau vinzare de droguri, furtul, consunul de alcool, consum excesiv de alcool, absenteismul sau abandonul scolii, relatii sexual neprotejate,etc

 

Factorii de risc includ:

Disfuncție familiala, consumul de substanțe, comportamentul violent, lipsa prietenilor cu comportament prosocial, depresie, abuz în copilărie

 

Strategii pentru a reduce comportamentul riscant

 

Chiar daca adolescentul se indreapta spre maturitate si autonomie inca este necesar prezenta, sustinerea si interventia parintilor.Astfel ca strategiile de prevenire ale comportamentelor de risc se bazeaza pe o relație bună părinte-copil

 

Un stil parental echilibrat in care sa existe afecțiune, înțelegere, respect, libertate de comunicare, deschidere dar si trasarea unor limite ferme de siguranta pentru o dezvoltare echilibrată și armonioasă duc la  o relație bună părinte-copil si este un fasctor de protecție ce poate reduce comportamentului riscant al adolescenților.

 

Bunele practici parentale demonstrează o influență semnificativă, durabilă și protectoare asupra dezvoltării adolescenților.

 

O relație bună părinte-copil descurajează implicarea în comportamente cu risc ridicat .

 

Copiii sunt mai deschiși la sfaturile părinților atunci când părinții au o relație bună cu ei. În plus, este mai probabil să adopte valorile părinților și să reziste tentatiei de a lua o  decizie proasta.

 

Fii cu observator fără a fi intruziv

Adolescența este marcată de o creștere a timpului petrecut cu cei de-o seama, cu prietenii. Normele grupului de prieteni pot influența puternic comportamentele negative ale adolescenților.

 

A stii si a cunoaste prietenii adolescentului este o modalitate eficientă de a contracara influența negativă a acestora daca este cazul. Părinții, totuși, pot preveni comportamentul riscant numai dacă au o relație bună cu copiii lor fără a fi intruzivi .

 

Dacă părinții monitorizează comportamentul adolescentului prin constrângere, control psihologic sau alte tehnici invazive, este mai probabil ca acesta să manifeste un comportament riscant și să aibă rezultate mai proaste.

 

Oferă autonomie cu îndrumare

 

Paradoxal este mai puțin probabil să își asume riscuri nesigure atunci când au mai multă autonomie.

 

Insa autonomia nu este libertatea deplină de a face tot ce dorește. Autonomia  este un exercițiu de autoguvernare, comportament de autoreglare și independență, cu îndrumări și limite ale părinților.

 

 

Oferiti  limite și motive clare

 

Este de la sine înțeles că atunci cind părinții discută despre comportamentul acceptabil și stabilesc limite clare, acest lucru poate preveni comportamente  riscante. Ceea ce este mai important, totuși, este că părinții trebuie să explice raționamentul din spatele limitelor lor.

 

Lipsa de autoreglare sau auto-reținere este unul dintre motivele principale pentru care adolescenții își asumă riscuri. În timpul adolescenței, sistemul de control cognitiv din cortexul prefrontal este încă în curs de dezvoltare

 

Discutarea motivelor din spatele limitelor cu adolescenții și preadolescenții îi poate ajuta să dezvolte un proces de luare a deciziilor care stă la baza alegerilor lor comportamentale.

 

Vorbiți despre comportamentul riscant

Pe lângă observare, monitorizare, părinții pot preveni comportamentul deviant comunicând deschis și învățându-și copiii.

 

 Adolescenții și preadolescenții care sunt educați cu privire la riscurile asociate cu comportamentul imprudent tind să aibă mai puține probleme.

 

Discutați cu ei despre avantajele și dezavantajele unor astfel de comportamente. Ajutați-i să ia în considerare riscurile în diverse situații. Discutați impactul negativ asupra sănătății fizice sau mintale atunci când lucrurile merg prost.

 

Adolescenții care primesc informații despre sex de la părinți tind să fie mai puțin influențați de colegii lor când vine vorba de comportament sexual. Dar, în absența educației și a comunicării din partea părinților, adolescenții și preadolescenții pot apela la colegii lor pentru informații și pot fi influențați considerabil de aceștia 18.

 

Educația poate fi oferită și de furnizorii de servicii medicale sau de educatori. O intervenție de acest tip are un efect puternic asupra reducerii implicării adolescenților în comportamente periculoase.

 

Cereti ajutor de la specialist

Este important ca atunci cind observ sau stiu ca adolescentul a suferit un eveniment emotional mai intens sau a avut un mediu abuziv sau orice alt element care poate  fi fragilizant pentru aceasta perioada sa nu ezit sa cer ajutor de specialitate la un psihoterapeut sau poate chiar pur si simplu pentru dezvoltare personala.

 

De asemenea sedintele de parenting individualizate pot oferi indrumare in ceea ce priveste o gestionare mai buna a relatiei parinte adolescent si prevenirea comportamentelor riscante

 

Liliana Puchea - Psihoterapeut ,consiliere psihologica
Programari la telefon: 0722207760
Adresa cabinet: Bucuresti, Bdul Iancu de Hunedoara
Punct de reper: Piata Victoriei.