duminică, 21 noiembrie 2010

A fi parinte



A fi parinte nu inseamnă doar sa aducem pe lume un copil.

Este mult mai mult decit atit.

Implica multa muncă, precum şi, puterea de a contribui la crearea unui viitor mai bun, nu doar pentru copii dumneavoastră ci şi pentru noi toti.

In calitate de parinţi suntem insoţitori ai copiilor pe lungul drum a ceea ce inseamnă educarea lor, devenind astfel mijlocitori in procesul de invaţare al vieţii.

Desigur ca părinţi suntem preocupaţi şi interesaţi cum să ne creştem mai bine copii şi cum să ii formăm astfel incit ei să devină nişte adulţi care sa poată face faţă cu incredere incercărilor vieţii.

În creşterea copiilor totul depinde de relaţia de iubire dintre părinte şi copil şi în mare masură de modul în care este exprimată.

Nimic nu va funcţiona însă cum trebuie, dacă nevoia de iubire necondiţionată a copilului nu este sadisfacută.

Nu este suficient să oferim numai hrană şi ingrijire.

Copilul are nevoie să se simtă iubit. Iubirea este hrana lui emoţională, solul fertil care ii asigură o dezvoltare armonioasă.

Iubirea necondiţionată este cea care acceptă şi confirmă existenţa copilului aşa cum este el si nu datorită a ceea ce face el.

Din păcate iubirea in multe din cazuri este afişată in funcţie de ceea ce face (a luat premiu, a fost cuminte, a mincat tot) sau nu(nu a fost cuminte, nu a dormit, nu a luat notă mare).

Iubirea necondiţionată face ca un copil să aibă o imagine de sine sănătoasă, un sentiment al valorii personale, stabilitate si siguranţă.

Exagerarea acestui sentiment al valorii personale ce poate aparea compensator lipsei iubirii necondiţionate, din diverse cauze, va duce invariabil la sentimentul că el este cea mai importantă persoană si de aceea merită orice.

Cum de altfel si subestimarea acestui sentiment, in situaţia aceasta poate duce la ideea că el nu merita nimic, că nu poate, că nu este la fel ca ceilalti.

Consecinţa?

In ambele cazuri pe termen lung face sa apară alienarea socială bazată pe sentimentul de neinţelegere, neincredere, nerecunoastere; insă mai înainte de toate siguranţa şi sentimentul valorii personale sunt periclitate în diverse grade de afectare ce face ca să apară diverse reacţii.

De exemplu, copilul este mai obosit, se refugiază cu uşurinţă in ce îi oferă calculatorul preferîndu-l pe acesta în locul experienţelor personale şi al companiei celorlalţi.

Tot iubirea necondiţionată va intări sentimentul de siguranţă şi securitate şi il va ajuta să isi dezvolte capacitatea de adaptare in societate, fără această capacitate copilul riscind să devină retras şi aşa să ramina şi la maturitate

Mai mult dacă copii se simt iubiţi ei devin mai receptivi la sfaturile părinţilor in toate privintele, mesajele părinţilor ajung mult mai uşor la ei.

Cea mai importantă parte in acest proces este comunicarea, deoarece copii, sunt ca bureţii absorbind tot ceea ce facem si ce spunem.

Cum putem spune copilului nostru că il iubim?

In primul rind ar trebui să ţinem seama de un vechi proverb care spune că: “vorba dulce mult aduce” astfel, decit să îl criticăm cu intenţia de a-l incuraja să facă lucrurile mai bine, putem să îi dăm de inţeles că indiferent ce s-a întîmplat, el este in ordine deşi ceea ce a făcut nu este. (Uite s-a spart mingia pentru că te-ai jucat aproape de trandafiri. Cu siguranta asta va costa ceva bani pusculita ta. Si mie m-I s-a intimplat cind eram ca tine.Hai sa scoatem mingia din gradină.)

Acest lucru nu va minimaliza respectul de sine al copilui si îl va face să vadă că doar ceea ce a făcut este gresit si nu el in ansamblul lui

Un mod incorect de a transmite ar putea fi ceva de genul:”Întotdeauna eşti neatent şi nu asculţi ce spun eu.Uite acum ai spart si mingia”.

Cuvintele de laudă îi incurajează pe copii si ii face să se simtă apreciati.

Este important sa transmitem copiilor că îi iubim pentru că sunt ceea ce sunt şi nu pentru altceva

Cînd ne acceptăm neconditionat copii renunţăm la orice tendinţa de a le schimba firea, de a-i schimba şi a-i transforma in ceea ce vrem noi să fie.

A le arata că ne pasă inseamnă a le spune că îi iubim, a-i imbraţişa, a-i mîngîia efectiv.

Ei au nevoie să ne manifestăm afectiunea faţă de ei permanent şi nu doar cu porţia atunci cind “merită premiaţi”

Dacă sunt protejaţi şi inconjuraţi de căldură, de dragostea şi acceptarea de care au nevoie, copii invaţă să se iubească pe ei inşişi şi vor poseda forţa interioară necesară pentru a-şi urmari scopurile şi a intra in contact cu cei din jur.

Ei vor creşte conştienti că merită iubire şi vor fi capabili totodată să daruiască şi să primească dragoste adică să aibă relaţii pline de iubire.

Atitudinea critică permanentă va orienta copilul să vadă mai curind ceea ce este rău şi nu ce este bun ducînd in final la intoleranţa avind repercursiuni grave asupra lui

De exemplu, un copil la virsta abecedarului care a trait intr-o permanenta critică il va face pe copil sa fie intolerant cu el atunci cind va fi notat cu un bine şi nu cu foarte bine, făcîndu-l să işi spună despre el că nu este bun că nu merită nimic.

O altă modalitate de educare din păcate destul de frecventă in societatea contemporană este agresivitatea.

Plecam de la violenţa in familie si exemplele ar putea continua cu ce se intimplă la nivel mondial

Ca să nu mai vorbim de intermediul televiziunii si al internetului unde copii sunt expuşi la mii de ore de violenţă

O asemenea atmosferă de ostilitate face copii să se simtă vulnerabili şi unii dintre ei să reacţioneze cu duritate, mereu puşi pe ceartă, iar alţii sa fie atit de speriaţi incit sunt gata să evite orice fel de confruntari.

Ceea ce văd in familie din punct de vedere al agresivităţii îi poate invaţa pe copii ca viaţa este o permanentă dispută şi că nu vor fi trataţi corect dacă pentru ceea ce vor sa obţină nu vor avea o dispută, dacă nu va fi o luptă.

Toleranţa ne ajuta să acceptăm ceea ce nu putem schimba dar şi să vedem partea buna a lucrurilor

Toleraţa inseamnă răbdare, atît cu noi inşine dar şi cu cei mici iar asta va duce la răbdare cu ei şi îi va ajuta să işi păstreze liniştea interioară atunci cind vor fi inconjuraţi de situaţii stresante sau momente de criză

Toleranţa implică şi preţuirea diversităţii.

Aşa ii vom invaţa pe copii nostrii să accepte şi să fie acceptati de către ceilalti

Atmosfera de toleranţă, consideraţie şi bunavoinţă dintre membrii familiei are un cuvînt greu de spus în pregătirea copiilor în ceea ce priveste acceptarea diferenţelor dintre indivizi, pregătindu-i astfel să respecte drepturile şi nevoile altora.

Arătindu-le copiilor că acţiunile lor se cumulează în timp îi ajutăm să inţeleagă că nu au nevoie de nici o magie ca să îşi atingă ţelul şi să se realizeze

Dacă copii vor fi incurajaţi ei vor deveni încrezători, acest lucru presupunînd că trebuie să ne aplecăm cu mare atentie asupra nevoilor, talentelor şi dorinţelor copilului.

Este normal să lăudam copilul pentru o treabă bine facută dar, in acelasi timp este important să recunoaştem primii paşi timizi in ceea ce şi-au propus.

Chiar şi atunci cind copii sunt supăraţi de o nereuşită, important este să atragem atenţia a ceea ce a fost bun in demersul lui şi nu asupra faptului ca nu şi-au atins complet ţelul.

A incuraja nu inseamna in nici un caz să facem in locul lor ceea ce este de făcut.

A incuraja inseamnă să avem răbdare şi să acordăm copiilor suficient timp pentru a exersa lucrurile pe care le invaţă( de ex. să se imbrace, să se incalţe, să calculeze…)

Timpul petrecut impreună are o importanţă capitală plecind de la momentele cind bebelusul este tinut in braţe de mama lui şi pină la a te juca cu copilul tău şi mai apoi desfăşurînd diverse activitaţi impreună

Atunci cînd petreceţi timpul impreună furnizaţi copiilor voştri amintiri sănătoase ce ii vor insoţi intotdeauna incurajîndu-i şi asigurîndu-le un echilibru anume adică stabilitate si fericire pentru tot restul vietii.