A fi parinte nu este un lucru usor.
Implica multe
responsabilitati si o munca de zi cu zi.
Cu alte cuvinte am putea spune ca rolul de parinte
este ca un job care iti face contract permanent si nu are jumatati de norma
daca dorim sa avem copii viitori adulti dezvoltati psihologic armonios sau
sanatosi emotional.
A fi parinte implica responsabilitate dar si o
anumita atitudine fata de copil.
Se poate intimpla uneori ca ceea ce ne imaginam sau
stim despre cum sa fii parinte sa nu coincida cu nevoile micutului sau sa se piarda din vedere efectele pe termen lung
a actiunilor si a ceea ce se vrea a transmite in favoarea rezultatelor
imediate.
De exemplu atunci cind un copil reactioneaza agresiv
la o anume situatie si parintele actioneaza si el in acelasi mod ca sa
potoleasca reactia de moment fara sa ii permita copilului sa isi poata exprima
frustrarea si sa invete ca exista niste limite asta nu va face decit sa
perpetueze comportamentul si sa adune frustrari ce pot izbucni la un moment dat sub
diverse forme.
Fiecare parinte inainte de a se naste copilul isi
imagineaza cam cum ar vrea sa fie sau ce ar vrea sa faca copilul lor.
Uneori asteptarile sunt depasite si exista riscul
citeodata ca parintele sa nu se poata adapta usor.
Lucrurul acesta continua mai tirziu atunci cind
parintii se gindesc ce cursuri sa faca copilul, ce gradinite si scoli sa urmeze
sau ce profesie sa ii aleaga.
Nimic
rau daca toate acestea tin cont de
copil, de talentul, inclinatiile si dorintele lui,in caz contrar totul devenind
doar o proiectie a parintilor a ceea ce ar fi vrut ei sa fie si nu au reusit.
Acest lucru face ca micutului sa ii fie aplicat un tipar si sa nu tina cont
de ceea ce este el ca individualitate.
Atfel ca el devine implinitorul a ceea ce parintii nu au putut sau si-au dorit si nu au avut, devine o extensie a ambitiilor
parintesti care nu tine cont de individualitatea si frumusetea micutului lor.
Devine dovada vie a “ performantei” rolului de parinte rupta de apropierea sufleteasca dintre ei si copil
ce s-ar traduce in relatii calde, atmosfera primitoare, iubire care ar putea fi
cu alte cuvinte solul fertil in care copilul se poate dezvolta astfel incit la
maturitate sa fie un om cu incredere in el si fortele lui, optimist, curajos,
tolerant, care poate oferi si primi iubire si se poate bucura de asta.
De aceea un mediu securizant afectiv si parinti care sa il vada pe copil cu adevarat
si nu asteptarile si proiectiile cu care este impovarat ii vor
asigura o dezvoltare emotionala buna.
Uneori exista riscul punerii unei amprente negative prin diferite comportamente
sau diverse valori pe ce pot fi insuflate copiilor.
De exemplu daca ei traiesc intr-un climat de critica
permanenta avind atentia atintita doar asupra greselilor ceea ce vor invata
este sa condamne, sa fie intoleranti sau lipsiti de curaj.
Este bine stiut ca daca un copil traieste intr-o
atmosfera stresanta dezvoltarea lui este afectata.
Evident ca o atmosfera ostila, incarcata de diverse
forma de agresivitate va influienta in mod negativ invatind copii de exemplu si nu doar asta ca numai prin dispute ei pot obtine ceea ce vor.
Sau atunci cind sunt ridiculizati ei vor invata sa
fie timizi, neincrezatori in sine, confuzi.
In loc de a cicali si cauta permanent greseala daca
schimbam registrul si vor fi incurajati, sprijiniti, axati pe partea buna a lucrurilor
ei vor fi increzatori in ei si fortele lor.
Nimeni nu a stiut de prima data cum se fac lucruri.
Toleranta ii va invata sa aiba rabdare, sa accepte ceea ce
nu poate fi schimbat, pretuind diferentele intre oameni
De aceea este de preferat ca atunci cind vrem sa
aplicam o “lectie” copilului sa fim atenti la ceea ce transmitem, sa punem in
balanta efectele imediate sau consecintele pe termen lung.
Aprecierea si cuvintele de lauda nu trebuie sa
lipseasca din “hrana zilnica”, aratindu-le ca sunt iubiti pentru ceea ce sunt
si nu pentru ceea ce fac.
Dorothy Law Nolte specialist in consilierea familiei
vorbeste despre cei 3A ai dragostei:
acceptare, afectiune si apreciere ce nu trebuie sa lipseasca din relatia
parintelui cu copilul.
Ca sa putem avea
o buna comunicare si relatie afectiva cu el mai intii trebuie sa facem
ceva pentru acest lucru.
Iar daca ne dorim ceva de la copil este bine sa ne intrebam inainte ce
am facut pentru asta.
Si pentru ca cei 3A ai dragostei parintesti sa ajunga cit mai bine
la ei este nevoie de autenticitate, de legatura cu ceea ce simtim cu adevarat
pentru copil si nu doar pentru ca am citit sau am auzit ca se face.
Psihoterapeut Liliana Puchea
Adresa cabinet: Bucuresti,
Bdul Magheru, nr.32-36, sc.A, ap.12, sector1, Romania
Punct de reper:
Piata Romana, ASE.
Programari la nr. de telefon 0722207760
