duminică, 29 ianuarie 2012

Agresivitatea la copil


Toti copiii se manifesta uneori agresiv si, fiecare copil trece prin perioade când comportamentul negativ tinde să domine.
Comportamentul agresiv este o etapa in copilarie si face parte din dezvoltarea copiilor Acesta se afla sub actiunea impulsului iar pe masura ce copii cresc au nevoie ca motivele care stau la baza acestor comportamente sa fie intelese pentru a putea fi ajutati, iar aceste comportamnente impulsive sa dispara.
Trebuie facuta insa o distinctie intre sentimentele de tip negativ si manifestarile de tip negativ, acestea din urma avind nevoie de impunerea limitelor.
Primii ani din viata ai copilului sunt importanti pentru dezvoltarea lor emotionala.
Comportamentul agresiv apare in prima copilarie(1-3 ani) si reprezinta incercarea copilului de a se impune, a testa limitele sau de a atrage atentia.
De regula, copii nu vorbesc despre emotiile lor, insa actiunile acestora exprima mai mult decit cuvintele.
Este stiut ca fiecare dintre noi avem astfel de sentimente si ca, a le ignora sau reprima nu inseamna ca nu exista si de aceea este sanatos a vorbi despre ceea ce simtim deoarece acest lucru permite eliberarea de ostilitate.
Reprimarea acestor sentimente nu face decit sa frustreze si sa mareasca tensiunea interioara cu repercursiuni asupra echilibrului emotional.
Din aceasta cauza este bine sa vorbim cu copii nostrii despre ceea ce simt De exemplu putem spune copilului ca :“Te simti suparat pentru ca ti-a luat jucaria” sau “esti furios pentru ca mama nu ti-a dat voie sa te urci pe scaun”, astfel ii dam posibilitatea sa vorbeasca despre ce simte dar sis a isi elibereze tensiunea emotionala negativa.
Reprimarea acestor sentimente( una din modalitati ar fi prin a spune copilului ca simte exact contrariul a ceea ce simte in momentul respectiv) va avea consecinta nu numai faptul ca ei vor invata sa reprime acest tip de sentimente dar si pe cele frumoase, sanatoase, cu rol benefic in sanatatea emotionala.
Copii sunt oglinzi ale mediului in care se dezvolta
Ei invaţă prin imitare şi identificare. Si în domeniul emoţional, copilul învaţă privind la părinţi sau la alţi adulţi importanţi pentru el si chiar la copiii mai mari.
Atunci cind vad persoane din mediul familial sau persoane importante pentru ei ca isi exteriorizeaza emotiile de nemultumire sau minie intr-un mod dur, impulsiv, cu comportamente agresive asociate, invata ca o astfel de manifestare este cea normala, ca acesta este singurul mod valid de a se manifesta si rezolva conflictele.
Violenţa insa din start este un mijloc prost de a rezolva conflictele intre oameni.
Atunci cind un copil devine nemultumit indiferent de motivul care a dus la acest lucru , ca parinti trebuie sa fim pregatiti sa il ajutam sa isi trateze minia intr-un mod constructiv si nu unul distructiv
Cauzele agresivitatii pot fi multiple plecind de la factori fizici de tip oboseala, foame pina la dorinta de a atrage atentia sau a demonstra superioritatea.
Dacă un copil se simte neînţeles, respins si manipulat, poate cu usurinţă sa dezvolte trăsături negative si, deseori, rezultatul va fi acela de tristete, conflict si răzvrătire.
Astfel ca cel mai bine este sa ne uitam cu intelegere si atentie la el, la ce incearca sa ne spuna prin mijloacele pe care le are la indemina in acel moment si sa putem veni in intimpinarea nevoilor lui.
Impunerea unor limite de la primele manifestari de violenta fizica ajuta copilul sa interiorizeze aceste limite si sa isi controleze impulsurile
Este vital pentru un copil să interiorizeze limite definite impotriva violenţei fizice.
Limitele si impunerea lor nu inseamna nicidecum administrarea unei batai deoarece nu facem decit sa intarim si mai mult comportamentul.
Dar un mod autoritar in care sa ii precizam ca este normal sa se simta furios insa nu trebuie sa loveasca este binevenit astfel ca, el va invata sa nu isi reprime sentimentele, se va mai detensiona si va interioriza si limita faptului ca violenta nu este niciodata un mijloc de rezolvare
Impunerea acestora intr-un mod neagresiv, comunicarea faptului ca nu trebuie sa isi faca rau, lui sau altora si nici sa strice lucrurile din jur sunt elemente esentiale in ceea ce priveste controlul impulsurilor
Importanta in acest proces este si comunicarea si, de aceea este bine sa comunicati cu micutul pentru a descoperi care este sursa reactiilor sale agresive.
Bineinteles ca impunerea acestor limite se completeaza cu exemplul familial sau a mediului in care se dezvolta, adica un mediu in care exista un climat relational-afectiv pozitiv lipsit de acte de violente asigura o dezvoltare armonioasa a copilui.
Climatul relational afectiv pozitiv din familie reduce mult impactul asupra copilului a unor alte surse de violenta din afara mediului familial.

Psiholog, psihoterapeut – consiliere psihologica  

Adresa cabinet: Bucuresti, Bdul Magheru, nr.32-36, sc.A, ap.12, sector1, Romania
Punct de reper: Piata Romana, ASE.
http://www.cabinetdepsihologiepuchealiliana.blogspot.com
Telefon: 0722 207 760
e-mail: lilianapuchea@yahoo.com

luni, 16 ianuarie 2012

Divortul si efectele lui asupra copilului


Se intimpla uneori ca cei care au format o familie sa nu mai poata merge inainte alegind sa divorteze si, daca este relativ usor pentru cei doi soti pentru ca ei stiu cum stau lucrurile, cel mai greu este pentru copil deoarece el nu intelege ce se intimpla si cum ii va fi de acum inainte.
Divortul este unul din lucrurile cele mai traumatizante pentru copil fiindca ceea ce parea universul inconjurator stabil al copilului se destrama iar el isi pierde punctele centrale de reper.
Chiar daca copii deseori par sa nu fie afectati de divortul parintilor ei sunt cel mai adesea furiosi, nesiguri, tristi, confuzi.
Se intimpla asta pentru ca in mintea sa copilul considera ca pe o lege a firii ca el sa fie alaturi de ambii parinti ce au obligatia de a-l ingriji si ocroti.
De aceea el are nevoie de explicatii pentru ceea ce se intimpla si nu de “protectie” care poate insemna chiar si a nu i se spune nimic.
Daca nu va sti ce se intimpla, va creste incercind sa puna de la el ce lipseste, devenind o preocupare permanenta sa gaseasca motivul pentru ceea ce s-a intimplat, iar din ceea ce nu cunoaste nu de putine ori construieste scenarii in care este sau nu de vina el pentru schimbarile din familia lui.
Relatia parintilor in dezvoltarea psihologica a copilului este importanta deoarece este folosita ca etalon pentru viitoarele relatii de cuplu fie in a copi, fie a reactiona invers fata de ceea ce a observat la parinti, cum la fel de important este ca el, copilul sa aiba o relatie buna cu ambii parinti ceea ce are drept consecinta mai tirziu capacitatea viitorului adult de a avea relatii echilibrate.
Chiar daca unitatea familiala se va schimba nu inseamna ca ei nu pot continua sa aiba relatii sanatoase si iubitoare cu ambii parinti, facindu-se clar diferenta intre relatia cu sotul si relatia cu copilul deoarece in cadrul unei familii o persoana indeplineste mai multe roluri sotie- mama, sot-tata, etc(sotul a divortat de sotie ; mama si tata sunt aceeasi).
De aceea este foarte important ca atunci cind parintii divorteaza sa spunem adevarul celor mici.
Există multe modalităţi vă puteţi ajuta copiii să se adapteze la separare sau divorţ.
In primul rind copii au dreptul sa stie de ce parintii lor divorteaza. Puteti alege ceva simplu si onest cum ar fi “noi nu putem merge impreuna mai departe” Mai puteti preciza ca in timp uneori sotii nu se mai iubesc insa niciodata parintii nu vor inceta sa isi iubeasca copii chiar daca ei divorteaza.
La fel de important este sa le spuneti ca veti avea grija in continuare de ei.
Anticipati intrebarile copiilor oferindu-le informatii despre unde vor sta de exemplu,sau la ce scoala se vor duce, etc.
Incurajatii sa exprime temerile, intrebarile.
Este esential ca parinte sa fii sincer cu copilul fara insa a fi critic cu sotul chiar daca este foarte dificil si, daca accentul este pus pe adevar la fel de importante sunt si detaliile oferite astfel incit trebuie urmarit ca echilibrul sa fie pastrat iar copii sa stie ca divortul nu este vina lor
Conflictul dintre părinţi, poate fi foarte dăunătoar pentru copii, fiind crucial să se evite punerea copiilor în mijlocul luptelor dvs. sau făcându-i sa simta ca trebuie sa aleaga intre voi.
Chiar daca pentru moment lucrurile sunt grele este la fel de important sa dati asigurari ca va fi bine.
De foarte multe ori apare tendinta de a rasfata copii prin neexecutarea unor sarcini sau incalcarea unor limite ceea ce nu este benefic pentru ei pentru ca, indiferent de ce se intimpla ei trebuie sa continue sa respecte normele si disciplina.
Si, chiar daca articolul ii are in centru pe copii la fel de important este si pentru parinti sa fie calmi si echilibrati atit cit se poate astfel ca pentru asta ei pot vorbi cu cineva apropiat sau cere ajutor specializat.
Deşi sentimente puternice pot fi dure pt copii, următoarele reacţii pot fi considerate normale pentru ei: furie, anxietate, tristete care desi vor dura o perioada pe masura ce trece timpul trebuie sa dispara daca lucrurile merg bine.
Totusi este bine sa fim atenti la evolutia copilului si sa putem vedea semne de avertizare din timp ale faptului ca lucrurile se inrautatesc.
Aceste semne pot fi : tulburari ale somnului, probleme de concentrare, probleme cu diferitele dependente(alcool, etnobotanice, etc), tulburari de alimentatie, automutilari, frecvente accese de furie sau violenta, retragere fata de cei dragi, refuzul activitatilor care alta data ii faceau placer.
Acestea si nu numai pot constitui motive pentru a apela la ajutor specializat

Psiholog, psihoterapeut – consiliere psihologica  

Adresa cabinet: Bucuresti, Bdul Magheru, nr.32-36, sc.A, ap.12, sector1, Romania
Punct de reper: Piata Romana, ASE.
http://www.cabinetdepsihologiepuchealiliana.blogspot.com
Telefon: 0722 207 760
e-mail: lilianapuchea@yahoo.com

marți, 3 ianuarie 2012

Comunicarea dintre parinte si copil


Comunicarea reprezinta partea cea mai importanta a relatiei dintre parinte si copil.
Atunci cind copiii se simt iubiţi ei devin mai receptivi la sfaturile părinţilor in toate privintele, mesajele acestora ajung mult mai uşor la ei.
Comunicarea este foarte importanta deoarece copiii, sunt ca bureţii absorbind tot ceea ce facem si ce spunem.
Cum putem spune copilului nostru că il iubim?
In primul rind ar trebui să ţinem seama de un vechi proverb care spune că: “vorba dulce mult aduce” astfel ca, decit să îl criticăm cu intenţia de a-l incuraja să facă lucrurile mai bine, putem să îi dăm de inţeles că indiferent ce s-a întîmplat, el este in ordine deşi ceea ce a făcut nu este. (Uite s-a spart mingia pentru că te-ai jucat aproape de trandafiri. Cu siguranta asta va costa ceva bani pusculita ta. Si mie m-I s-a intimplat cind eram ca tine. Hai sa scoatem mingia din gradină.)
Acest lucru nu va minimaliza respectul de sine al copilui si îl va face să vadă că doar ceea ce a făcut este gresit si nu el in ansamblul lui
Un mod incorect de a transmite ar putea fi ceva de genul:”Întotdeauna eşti neatent şi nu asculţi ce spun eu. Uite acum ai spart si mingia”.
Este important să transmitem copiilor că îi iubim pentru că sunt ceea ce sunt şi nu pentru altceva
Cînd ne acceptăm neconditionat copii renunţăm la orice tendinţa de a le schimba firea, de a-i schimba şi a-i transforma in ceea ce vrem noi să fie.
A le arata că ne pasă inseamnă a le spune că îi iubim, a-i imbraţişa, a-i mîngîia efectiv.
Ei au nevoie să ne manifestăm afectiunea faţă de ei permanent şi nu doar cu porţia atunci cind “merită premiaţi”
Dacă sunt protejaţi şi inconjuraţi de căldură, de dragostea şi acceptarea de care au nevoie, copiii invaţă să se iubească pe ei inşişi şi vor poseda forţa interioară necesară pentru a-şi urmari scopurile şi a intra in contact cu cei din jur.
Ei vor creşte conştienti că merită iubire şi vor fi capabili totodată să daruiască şi să primească dragoste adică să aibă relaţii pline de iubire.
Atitudinea critică permanentă va orienta copilul să vadă mai curind ceea ce este rău şi nu ce este bun ducînd in final la intoleranţa avind repercursiuni grave asupra lui
De exemplu, un copil la virsta abecedarului care a trait intr-o permanenta critică il va determina sa fie intolerant cu el atunci cind va fi notat cu un bine şi nu cu foarte bine, făcîndu-l să işi spună despre el că nu este bun că nu merită nimic.
O altă modalitate de educare din păcate destul de frecventă in societatea contemporană este agresivitatea.
Plecam de la violenţa in familie si exemplele ar putea continua cu ce se intimplă la nivel mondial
Ca să nu mai vorbim de intermediul televiziunii si al internetului unde copii sunt expuşi la mii de ore de violenţă
O asemenea atmosferă de ostilitate face copii să se simtă vulnerabili şi unii dintre ei să reacţioneze cu duritate, mereu puşi pe ceartă, iar alţii sa fie atit de speriaţi incit sunt gata să evite orice fel de confruntari.
Ceea ce văd in familie din punct de vedere al agresivităţii îi poate invaţa pe copii ca viaţa este o permanentă dispută şi că nu vor fi trataţi corect dacă pentru ceea ce vor sa obţină nu vor avea o dispută, dacă nu va fi o luptă.

Liliana Puchea - psiholog, psihoterapeut ,consiliere psihologica  

Programari la telefon: 0722207760

Adresa cabinet: Bucuresti, Bdul Magheru
Punct de reper: Piata Romana, ASE.
http://www.cabinetdepsihologiepuchealiliana.blogspot.com